Algunos poemas míos traducidos por la gran poeta y traductora rumana Elisabeta Botan

Parte de los poemas escritos por la poeta colombiana Sofía Rodríguez García  publicados en la revista LITERATORUL, revista editada por la Biblioteca Metropolitana de Bucarest.

Pags 60 y 61 se encuentran tres poemas de mi autoría traducidos al rumano por la escritora Elisabeta Botan en La Revista Itaca Dublin, número 9 de 2015, revista trimestral editada por el Centrul De Excelenta in Promovarea Creativitatii Romanest

http://issuu.com/emanuelpope/docs/itaca_nr._9?e=2417424%2F11868697

Agradezco inmensamente a la poeta y traductora Elisabeta Botan por su gran labor y generosidad al traducirme el poema "Llamada" al rumano

”Chemare-”-”Llamada”de Sofía Rodríguez García (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

Fotografía de Mrvic Jaramillo Coco (Víctor Beleño Jaramillo)
Modelo: Sofía Rodríguez García

Chemare


Își fac vânt diafani 
cu cremă de mâini pentru a sfâșia trupul
(La această curățire cârpușoara nu e în plus )


Fiecare se îmbracă cu țoale noi:
ar părea că uneori timpul
ar relua mângâierile și pieile din orbire.


El, obișnuit cu fugitiveiubiri,
vibrează textele cu strigăte de evadări.
Ea smulge pereții care fără ferestre observă.

Se abandonează mersului pe corzi invizibile,
sfori pe care pământul le scuipă cu motive

Ea dezlănțuie râuri și cascade din pleoape.
El, ca un escapist al tâmplelor, și le bea:
etilic creion îi încercuiește tristețile

Nu sunt buni pentru noduri acei
ce încolăcesc absorbiri și-și spală perdelele de piele

Llamada 

Se despiden transparentes
con crema de manos para despedazar el cuerpo
(Para esa limpieza no está de más el trapito)

Cada quien se viste con mantas recientes:
pareciera algunas veces que el tiempo
retomara las caricias y los cueros en la ceguera.

Él , acostumbrado a los escampaderos,
vibra los textos con gritos de fugas.
Ella arranca las paredes que sin ventanas observan.

Se abandonan en el caminar de cuerdas invisibles,
lazos que la tierra escupe con motivos

Ella arma ríos y cascadas de párpados.
Él, como escapista de las sienes, se los bebe:
etílico lápiz acordona en sus pesares

No son buenos para los nudos aquellos
que enroscan concentrados y lavan sus cortinas de piel.

 Tomado de  de http://orizonturipoetice.blogspot.com/2014/02/chemare-llamadade-sofia-rodriguez.html

El gran filólogo y poeta rumano Andrei Langa, hizo la traducción de un poema de mi autoría en su maravillosa lengua rumana

Poema de SOFIA RODRÍGUEZ GARCIA (trad. al rumano)

                                                                               Fotografía de  Mrvic jaramillo Coco (Víctor Beleño Jaramillo)
                                                                               Modelo : Sofía Rodríguez García

***

Sin virtudes
en una ráfaga de tropiezos y
arsenal vicisitudes.
Habrá que
hacer un manual de parpados,
amansar uñas y suspiros
que caigan de un balcón no
sea que revienten pedazos de
mi aliento.

***
Fără virtuți

într-o goană a eșecurilor și
multitudine de vicisitudini.
Ar trebui de făcut
o carte din pleoape,
să împăcăm prietenii și suspine
ce cad jos de la un balcon
nu pentru a-mi răscoli părți
din respirație.

El filólogo y poeta Rumano Andrei Langa me ha honrado con la traducción del poema Días Todo mi agradecimiento en esa labor de traducción, admiración y mi estimación

Imagen tomada de internet























DÍAS

Despoja mi desesperación
salvo que aumente una dicha
un solo motivo
para reventar cargada

Suprímeme sus plasmas
por cabeza sin salpicar

En el baño
quiero que me ames
llamas de canillas
horas de un día
desatinadas
contenidas

¿Y que ves?
el rastro en la manta
la ceniza pinta dedos
el aullido de un libro
en tus historias de rumbos

Qué sentido tiene
quedarme en ese rincón
escondida como estruendo de tierra
si ese mar camina lejos
si las linternas solo arrollan
como luciérnagas espantadas

Agudiza con el sol
fuera de persianas
me extraen en un calor
que no soporto

Las gotas del sudor
de una fiebre
lamentan mi cuerpo

Ya he caído
en un tanque de agua
quebrado
garrafal medida

ZILE

Scoate din mine disperarea
măcar pentru a augmenta o plăcere
un singur motiv
ca să detoneze încărcătura

Înăbușă-mi plasmele ei
pe rând fără a împroșca în jur

În baie
vreu să mă iubești
flăcările coapsei
orele zilei
fără de ordine
reținute

Și ce vezi?
chipul pe plapumă
degetele din cenușă
urletul unei cărți
în istoriile tale despre rute

Ce rost are
să rămân în acest ungher
ascunsă ca scrâșnetul de pământ
dacă această mare călătorește departe
dacă lumina lanternele abia se împrăștie
ca licuricii înfricoșați

Recidivează odată cu razele soarelui
de partea cealaltă a persienelor
mă dă într-o ferbințeală
pe care nu o suport

Picăturile de sudoare
ale unei fiebre
îmi plâng corpul

Am căzut iată
într-un bazin cu apă
deznivelat
măsură maximă